duminică, 27 noiembrie 2016

Când viața îți dă greutăți, tu roagă-te să fie bine!

Azi mi-am făcut curaj să fac aprovizionarea mai serios. Am plecat echipată cu pantofi sport de alergat, cu un rucsac, dar cu naiva speranță că unica sacoșă pe care am luat-o cu mine de acasă va fi suficientă. N-a fost așa. 
La casa de marcat, cumpărăturile mele înșirate pe banda rulantă de 2 metri s-au comprimat într-o sacoșă de rafie și o pungă de plastic, de și-acum îmi sunt roșii mâinile. La metrou, am compostat cartela, dar până să apuc să trec bariera cu toate sarsanalele, aparatul începe să bipăie a defecțiune. Ajung într-un sfârșit pe peron, cu punga de plastic, sacoșa defalcată și hârtia igienică la subraț, când realizez că aștept trenul în direcția opusă. 

 

Pune-te, Lavinia, și treci pasarela spre celălalt peron! Cobor la Timpuri Noi, luptându-mă cu propria povară consumeristă, timp în care port un monolog interior revoltat în care propun semnarea unei petiții pentru ridicarea unui monument dedicat Eroinei-necunoscute-care-se-luptă-singură-să-aducă-acasă-cumpărăturile-de-la-supermarket, îmi și imaginam cum statuia urma să fie amplasată fix în Piața Unirii, ca semn de prețuire față de sacrificiul săptămânal pe care femeile singure sunt nevoite să-l facă. Dar mă trezesc la realitate când trebuie să urc pe scările rulante. Aștept la semafor și mă căznesc să mai parcurg porțiunea de drum rămasă până acasă. La un moment dat, mă opresc să schimb sacoșele de pe o mână pe alta, când observ un tânăr înalt și slăbuț cum mă compătimește, uitându-se în urma sa. Se oprește în loc și privește la nefericită câteva secunde, apoi se oferă să mă ajute. N-am așteptat să mă întrebe a doua oară și i-am pasat fericită sacoșa, întocmai ca unui mântuitor pe care-l așteptasem demult. M-a însoțit până la scară, timp în care am purtat o coversație expres din care am aflat că tânărul e student în anul întâi la...TEOLOGIE! Eh, ziceți voi că nu există Dumnezeu!

marți, 22 noiembrie 2016

Palatul Universul devine un cuibușor de nebunii


De câteva luni încoace, Palatul Universul de pe strada Ion Brezoianu este în renovare și pare să se transforme încet, încet într-un... cuibușor de nebunii. Zic asta pentru că pe gangul de la intrarea în clădire, de vreo săptămână încoace, de când lucrările de reconstrucție s-au mai domolit, în fiecare seară îi surprind cum se cuibăresc zgribuliți unul într-altul pe acești doi... porumbei. Fotografiile sunt grăitoare.
 
17.11.2016, ora 20:01


18.11.2016, ora 18:07


24.11.2016, ora 19:31

I donated my hair

Dacă sânge nu pot dona decât dacă mai pun câteva kilograme pe mine, lucru deloc dezirabil, am găsit o cale de a face, totuși, filantropie. Tocmai mi-am tăiat 20 de centimetri din păr pentru a-l dona Fundației Renașterea, care va face din el o perucă pentru o femeie bolnavă de cancer la sân. #oferaputere
Since I am not able to donate blood, I’ve still found a way to give alms. I’ve just cut 20 cm of my hair that will go to Fundația Renașterea, where they will make a beautiful wig out of it for a woman suffering from breast cancer.

vineri, 16 septembrie 2016

Bravo, Timișoara!

Am apucat să văd #Timișoara, surprinzător sau nu, alături de un artist. Ciprian Lupşa mi-a povestit multe lucruri interesante despre oraș, cum ar fi că pe terenul destinat construirii unor clădiri de birouri s-au descoperit niște vestigii arheologice, vechi de câteva mii de ani. Ca să-și poată continua proiectul, investitorul le-a scos la lumină, din fonduri proprii, și le-a expus chiar în fața corporației.