joi, 18 august 2016

Poftiți, poftiți, luați pepeni!

În fața tarabei cu legume prin fața căreia trec zilnic în drum spre muncă, astă seară, mi s-a întâmplat ceva inedit. Când să pășesc pe bucata de trotuar, de la capătul trecerii de pietoni, să-mi continui liniștită drumul spre casă, mă pomenesc în fața mea cu două fetițe blondine, cam de vreo 8 și, respectiv, 10 ani, care-mi blochează trecerea, punându-se în fața mea întocmai ca bodyguardzii de la un club de fițe care nu-ți permit accesul înauntru pentru că nu îndeplinești standardele localului.
Mă opresc pentru o clipă în fața fetițelor, moment în care ele îmi deschid inopinat calea, cântând și dansând în sincron, desfăcându-și brațele în timp ce se depărtau una de cealaltă permițându-mi astfel trecerea, întocmai ca în coregrafia de la Surprize-Surprize: „Poftiți, poftiți, luați pepeni!”, „Poftiți, poftiți, luați pepeni!”, mă îndeamnă ele.
Mă pufnește râsul și-mi vine să le îmbrățișez pe amândouă. Apuc însă să o strâng la piept pe cea din stânga mea, frecând-o prietenește pe spate, în mica îmbulzeală care se crease la acel moment pe trotuarul oricum strâmt.


Dacă nu aș fi avut ditamai lubenița în frigider, zău că aș fi cumpărat chiar în clipa aceea un pepene.
Epilog: Nici n-am trecut bine de taraba cu legume și fructe, că cele două zâne au făcut următoarea victimă, în lungul lor proces de pervertire a trecătorilor la Citrullus lanatus de Dăbuleni.

luni, 15 august 2016

5 mituri despre IBIZA



1.       E o destinație scumpă
Când te gândești la Ibiza, o percepi mai degrabă ca o destinație greu accesibilă din punct de vedere financiar, din pricina PR-ului de care insula baleară se bucură, fiind invocată de artiști internaționali în hit-uri, care fac înconjurul lumii. E drept, drumul până acolo e ceva cam costisitor, însă odată ajuns pe insulă, constați cu surprindere că prețurile sunt accesibile.


Să străbați insula de la est la vest cu shuttle-ul de la aeroport costă 4 euro. În materie de mâncare, poți servi un fel principal copios cu 10 euro, poți bea un frappe pentru 3,50 euro, ceea ce nu e deloc mult în comparație cu alte orașe europene, unde o masă în oraș depășește 20 de euro.

2.       E o destinație POSH
Contrar tuturor aparențelor și prejudecăților, pe care, recunosc, le-am avut și eu, insula e frecventată aproape exclusiv de tineri de până în 30 de ani, veniți cu gașca de prieteni. Sunt relaxați, îmbrăcați de la aceiași retaileri și ascultă aceeași muzică, într-un cuvânt, millennials.


Aici nimeni nu e fițos, e mai degrabă o atmosferă de campus studențesc, în care nimeni n-are treabă cu nimeni... decât spre dimineață când se mai iscă câte o bătăie.

  

3.       Cea mai vorbită limbă este catalana ori spaniola
Surprinzător pentru mine nu a fost că în Ibiza se vorbește limba engleză, ci faptul că părea că mă aflam în Commonwealth, nicidecum pe un teritoriu aparținând Spaniei. O observație empirică, proprie și personală, atestă faptul că pe insula balearică, densitatea vorbitorilor nativi de engleză este mai mare decât în Londra, cel puțin în această perioadă a anului. 

Drept dovadă, aproape în toate localurile în care am mers (randomly) am fost întâmpinată de angajați englezi. Până și hotelul în care am fost cazată părea închiriat pentru un banchet de clasa a douăsprezecea de către englezi.
PS: Am vrut să-i întreb de Brexit, dar n-am vrut să le stric vacanța!


4.       Găsești restaurante cu specific local
Ibiza este o destinație cosmopolită. La tot pasul, pizzerii, pub-uri englezești și irlandeze, shaormerii, restaurante asiatice exotice și localuri cu preparate autohtone așteaptă turiștii să-și ia porția de calorii pentru petrecerea de peste seară. Ca să îi împace pe toți, pe meniu, bucătăriile de circulație internațională împart aceeași pagină: quesadillas, burgării și pastele potolesc foamea petrecăreților mahmuri.


5.       Cluburile sunt pentru bogați
În cluburi, diferența dintre V.I.P.-uri și fanii obișnuiți este că oamenii de rând așteaptă la rând (știu, previzibil) să facă o fotografie cu vedetele, în timp ce V.I.P.-urile așteaptă la rând să-i facă o fotografie vedetei. Ce-i drept, prețul unui bilet într-unul din cluburile celebre ale Ibizei este cam piperat pentru orice european cu venituri medii, cel mai ieftin bilet de acces la o petrecere este 15 euro, iar dacă vrei să respiri același aer cu vedetele muzicii electronice, trebuie să plătești peste 50 de euro. De pildă, să dansezi pe un mix făcut al lui Armin Van Buuren te costă pe puțin 60 de euro numai accesul pe ringul de dans. 


Dar cum am stabilit că ibizienii sunt tineri și cu venituri medii și cheltuieli mari, dacă vezi pe cineva dansând cu o băutură în mână, te sfătuiesc să-ți pui o dorință. Partea bună cu cluburile e că acestea pun la dispoziție DISCOBUS-uri gratuite (dacă cumperi biletele de la reprezentața oficială a clubului) care circulă la fiecare 30 de minute.

Sper totuși ca după ce citiți acest articol să nu trebuiască să spun „Nu mai e Ibiza ce-a fost”.







marți, 9 august 2016

Alegerile sunt greu de făcut, mai ales când e vorba de mâncare



Mi-e poftă de un chinezesc și decid să intru la Chopstix-ul de la Unirii, unde, mărturisesc, ajunsesem cu premeditare.
În fața faptului împlinit, mai precis a vitrinei, ezit dacă să optez pentru o porție de pui picant cu legume sau (tradiționalul) noodles. Mă tentează toate preparatele în egală măsură și aștept un ajutor divin sub întruchiparea celor doi casieri care-și dădeau coate pe sub tejghea chiar în fața mea.
Mă uit la ei. Mă uit la puiul picant. Salivez. Mă uit la noodles. Îmi plouă și mai tare în gură. Mă uit din nou la lucrătorii de la Chopstix, care, spre disperarea mea, tăceau mâlc, complotând, parcă, împotriva mea. Mă mai uit încă o dată la vitrina plină de bunătăți-cu-care-m-aș-îndopa, iarăși la ei și ei la mine și, după lupte seculare care au durat câteva secunde, deschid geanta, scot portofelul și mă oblig să iau o decizie chiar în acel moment. La mică distanță, câștigă porția de Noodles cu vită, pe care o și cer în momentul imediat următor, când cei doi vânzători dau cărțile pe față:
-          Ți-am zis eu că ia de la mine, zice ăl mai slăbuț dintre ei, râzând a victorie în timp ce-mi cântărea porția.

Îi pufnește râsul pe amândoi. Eu mă binedispun și râd copios, făcându-le jocul până la capăt:

-          … Și o apă plată! mai cer

Se pare că a avut o zi norocoasă, căci m-a ghicit până la capăt, nimerind și pariul cu băutura. Poate data viitoare colega o să aibă mai mult noroc.

O să mai trec pe la ei, poate egalăm scorul.

duminică, 17 aprilie 2016

Panseuri despre PF Daniel

Am aflat că Politehnica București îi va acorda Prea Fericitului Daniel titlul de Doctor Honoris Causa, ocazie cu care am reflectat puțin asupra acestui subiect și am ajuns la următoarele concluzii:

1) Nu înțeleg de ce PF Daniel nu i se acordă titlul de PFA, ar fi mai justificat.

și totuși...

2) Știți care e legătura dintre Politehnica și BOR?

Legea compensației universale

Mi s-a confirmat încă o dată că legea compensației universale există: după ce în fiecare dimineață mă revoltă condițiile din transportul în comun, tot într-un mijloc de transport în comun se mai întâmplă și surprize plăcute. De pildă, aseară am strănutat în metrou de era să sară trenul de pe șină, nu alta. A urmat un moment de tăcere profundă și ezitare, întrerupt de singura persoană din tren care s-a hotărât să-mi ureze de bine, un tânăr african care-mi spune tradiționalul:
- Sănătate! 
‪#‎Priceless‬ ‪#‎mademyday‬

marți, 15 martie 2016

Caroseria NU legitimează bădărănia (1)

Intenționez să trec strada pe ultimele secunde de verde, primele secunde de roșu, când realizez că urmează să fie verde pentru autoturismele de pe o arteră secundară, așa că mă retrag pe trotuar, spre satisfacția șoferilor opriți la stop prin fața cărora defilasem câțiva pași. 
Se face verde și pășesc din nou pe trecere, de data aceasta irevocabil, când una dintre mașinile aliniate la semafor, la 2 metri de mine, accelerează puternic, slavă Domnului, pe loc. Cu toate astea, nu mă surprinde gestul și continui să traversez, în timp ce îl fixez pe făptaș cu privirea. În mașină, șoferul și iubita sa, amândoi cam de-o vârstă cu mine, râdeau cu crampe. 
Încă mă mir cum astfel de bădărani sunt tolerați de către femei, ba chiar aprobați. Unde mai pui că fac și sex, ori, mai rău, copii. We are doomed, people!

vineri, 29 ianuarie 2016

Cele mai fucked-up faze din transportul Bucureștean


Am adunat cele mai amuzante, frustrante sau revoltătoare statusuri inspirate de întâmplări trăite de mine în timp ce mă deplasam prin București. Iată-le:


R.A.T.B.


Definiția neputinței
Azi am depășit 5 autobuze, pe jos, pe când parcurgeam distanța dintre 2 stații. Nu sunt super-erou, doar sunt lucrări pe prima bandă de mers. (10 septembrie 2015)

Definiția neputinței nu se află din dicționar, ci stând cu alte 100 de persoane în autobuz pe Calea 13 Septembrie și făcând 20 de minute până la următoarea (unde s-au strâns deja alte 30). Mai sunt înca 5 stații până la primul metrou. (9 septembrie 2015)
Să ajungi de la Londra la București cu avionul durează 3 ore. Să ajungi de la aeroport acasă cu transportul în comun durează 2 ore. Wonderful! (14 mai 2015) 

E bine...
E bine să te închini când treci prin fața unei biserici, dar e și mai bine să te fi spălat la subraț înainte. #‎oamenicufricadeDumnezeusideapa (vară 2015)

E bine să te înghiontești și după să-ți faci cruci. Practic, tot gimnastică se cheamă. (18 ianuarie 2016)

Dealul Spirii ar trebui să-și schimbe denumirea în Dealul Golgota, în onoarea navetiștilor înghesuiți la datorie. (15 ianuarie 2016)

Religia
Un domn la vreo 45 de ani, relativ chipeș, se urcă la următoarea împreună cu o doamnă cam de aceeași vârstă cu el, cu care-și continuă conversația și-n autobuz:
Doamna: (despre un copil) Profită că maică-sa nu-i autoritară.
Domnul: Da' ce are?
Doamna: E hiper-activ și are dificultăți de vorbire...
Domnul: Ați vorbit cu părintele? Dacă spuneți că părinții sunt ok... S-au spovedit... Îi spuneți părintelui...
Doamna: Da, da!... (în legatură cu spovedania)
Domnul: Că poate o fi vreun demon... Să-l dezlege...
Amândoi se-nchină. Autobuzul oprește, iar ei coboară la Catedrala Mântuirii Neamului. (11 septembrie 2015)

Uneori contactul vizual cu cineva poate fi stânjenitor, așa că încerc să-l dreg imediat cu un zâmbet. Mi se pare firesc și de bun simț, mai ales într-un oraș încordat cum e Bucureștiul. De cele mai multe ori mi se răspunde cu aceeași monedă. Dar azi, pe când mă aflam în Mercedes Benz-ul meu cel de toate zilele, mă pune Necuratul să mă uit pe geam și astfel să ni se întâlnească privirile. Lânga mine, pe bancheta din spate a unei mașini negre și nu tocmai ieftină, stătea un bărbat în vârstă, cu barbă.
I-am zâmbit, așa cum fac de obicei. La rândul lui, preotul a mimat un poker-face și și-a întors capul către șoferul mașinii sale, sfidându-mă complet.
Cred că tocmai am fost numită ispită.
Dar vorba cântecului: 'the only heaven I'll be sent to is when I'm alone with you'. (2 iunie 2015)

Tot din seria Aveți grijă ce conversații purtați în ratb, că s-ar putea să deveniți celebri...
În tramvaiul 1 (am prins loc jos, era tramvai nou) la 3 metri de mine un tip la cam 30 de ani, genul corporatist, îmbrăcat casual vorbea la telefon prin căști.
În tramvai gălăgie, conexiune la telefon proastă…
El: Și avea uterul mare? (vorbea cu cineva la telefon)
Repetă. (Probabil nu l-a auzit interlocutorul)
-Și avea uterul mare? (mai tare puțin)
De-a dreptul enervat…
- ȘI AVEA UTERUL MARE?! (Era deja liniște căci așteptam la semafor. Toată lumea se oprește din ce făcea. Am rămas toți ca trăsniți. Bătrâneii se uitau stupefiați la el. Toată lumea se abținea să nu râdă).
El își întoarce fața dinspre fereastră și se uită în jur. Cred că tocmai am văzut un om căruia îi venea să intre în pământ. (4 februarie 2014)

Să ai Porsche și să stai în Drumul Taberei, asta înseamnă să fii mafiot. (16 octombrie 2015)
 




Tocmai compuneam în minte un status despre cum polițiștii de la Rutieră din intersecția 13 Septembrie cu Trafic Greu fluieră mai rău ca arbitrii la un meci de fotbal de Liga a patra, când era să fiu lovită în plin de ambulanța care gonea cu mulți kilometri la oră.
Acum am înțeles ce înseamă KARMA POLICE. Și nu glumesc. ‪#‎trafficjamkills (29 ianuarie 2016)

Știu, sunt arogantă, mă deplasez cu aceeași viteză ca un Audi Q7. Pe jos. (22 ianuarie 2016)

TAXI


Mă urc în taxi, un taximetrist cu bluză mulată, cam de-o seamă cu mine. Îi zic adresa, (pe fundal cânta Corina -probabil- „nimeni altcineva”) și taximetristul întreabă: 
- Tu unde rămâi după aia? (el)
- Poftim?! (Eu)
- Vorbeam la telefon...
(noiembrie 2015)
 



Când aproape să ajung la destinație, îl rog pe taximetrist să dea drumul la radio. "We are the New Americana (ah ah ah), high on legal marijuana" fredonam șlagărul lui Halsey, când observ că în dreapta mea tocmai oprise la stop mașina de poliție. (5 ianuarie 2016)

Domnu' taximetrist, ați depășit limita de credință. Atenție la poliția spirituală! (21 octombrie 2015)




Mă conduce acasă Papa I. Paul. E șofer As Taxi. Cu Dumnezeu înainte! (27 septembrie 2015)
Oare foloseste UBER? (septembrie 2015)
 

 



Metrou

Dacă ești adeptul englezei britanice, cum vii îmbrăcat la No Pants Day? (10 ianuarie 2016)

There's no flashmob, I've just got new music on my iphone, that's all! (3 decembrie 2015)